indica

INDICÁ, indíc, vb. I. tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



INDICÁ vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am indica.) 4. a preciza, a pune. (indica te rog şi data.) 5. a arăta, a menţiona, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom indica următoarele recomandări ...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care indica învingătorii în concurs.) 9. v. marca. 10. v. înregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

Trimis de siveco, 15.04.2008. Sursa: Sinonime



indicá vb., ind. prez. 1 sg. indíc, 3 sg. şi pl. indícă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A INDICÁ indíc tranz. 1) (fiinţe, lucruri, situaţii etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o reţetă) în scopul însănătoşirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN



INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN