deocheat — DEOCHEÁT, Ă, deocheaţi, te, adj. 1. (În superstiţii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputaţie proastă; compromis. ♦ Exagerat. [pr.: de o . – var.: (reg.) diocheát, ă. adj.] – v. deochea. Trimis de dante,… … Dicționar Român
poci — POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A( şi) schimba în rău înfăţişarea sau forma; a (se) urâţi, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. tranz. (În credinţele populare) A desfigura, a sluţi; spec. a deochea. 3. tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău … Dicționar Român
deochetură — DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s.f. (Rar) Deochi (2). [pr.: de o . – var.: diochetúră s.f.] – Deochea + suf. ătură. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEOCHETÚRĂ s. v. deochi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
deşuchiat — deşuchiát ( tă), adj. – 1. Neglijent, şleampăt. – 2. Nebun, smintit. – var. (Mold., Trans.) şuchiat, şuchet. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *dĭssubucŭlatus de la subucŭla cămaşe, tunică pe corp ; dacă primul sens este primitiv, cf. sp.… … Dicționar Român
diochea — DIOCHEÁ vb. I v. deochea. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
invidia — INVIDIÁ, invidiez, vb. I. tranz. 1. A fi stăpânit de invidie faţă de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reuşita, bunăstarea, calităţile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparţine altuia. [pr.: di a] – Din it. invidiare.… … Dicționar Român
meni — MENÍ, menesc, vb. IV. tranz. 1. A hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti. ♦ tranz. şi intranz. A exprima o dorinţă în favoarea cuiva; a ura2. ♦ (În credinţe şi superstiţii) A predestina, a ursi. ♢ (înv.) A prevesti, a… … Dicționar Român
pocita — POCITÁ vb. v. deochea. Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
săgeta — SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranz. A arunca săgeţi cu arcul. 2. tranz. fig. A produce sau a simţi o durere fizică vie, ascuţită. ♦ A provoca sau a simţi o emoţie puternică şi bruscă. ♦ A se uita la… … Dicționar Român
