deochetură

deochetură
DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s.f. (Rar) Deochi (2). [pr.: de-o-.var.: diochetúră s.f.] – Deochea + suf. -ătură.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deochetúră s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • deochi — DEÓCHI (rar, 2) deochiuri, s.n. 1. Putere (magică) pe care superstiţioşii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora îşi fixează privirea (cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această… …   Dicționar Român

  • diochetură — DIOCHETÚRĂ s.f. v. deochetură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • mirătură — MIRĂTÚRĂ s. v. deochetură, deochi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • potcă — PÓTCĂ, potce, s.f. (pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ♢ expr. A da de potcă = a o păţi. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ… …   Dicționar Român

  • râvnă — RẤVNĂ, râvne, s.f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire în muncă; sârguinţă, silinţă, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorinţă aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”