astâmpăra — ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din… … Dicționar Român
cuminte — CUMÍNTE, cuminţi, adj. 1. Cu purtări bune; aşezat, liniştit. 2. Cu judecată; deştept, înţelept. ♢ (Substantivat, m.) Un nebun arunc o piatră n baltă şi zece cuminţi n o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte. Trimis de IoanSoleriu, 31.05 … Dicționar Român
vârî — VÂRÎ, vâr, vb. IV. 1. tranz. A băga, a introduce. ♢ expr. A i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinţei, interesului sau plăcerii sale. A i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un … Dicționar Român
băga — BĂGÁ, bag, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra2. ♢ expr. (tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
cuminţenie — CUMINŢÉNIE s.f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminţie. 2. Înţelepciune, deşteptăciune. ♦ Prevedere, prudenţă. – Cuminte + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUMINŢÉNIE s. 1. v. ascultare. 2.… … Dicționar Român
cuminţit — CUMINŢÍT, Ă, cuminţiţi, te, adj. Care a devenit mai aşezat, mai serios; care s a făcut mai înţelept, mai cu judecată. – v. cuminţi. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUMINŢÍT adj. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cumpătat,… … Dicționar Român
domoli — DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. ♦ tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. tranz. şi … Dicționar Român
linişti — LINIŞTÍ, liniştesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acţiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de… … Dicționar Român
mai — MAI1 adv. I. 1. (Serveşte la formarea gradului comparativ) Mai bun. ♢ (În locuţiuni, întărind sensul unor cuvinte) Mai întâi (şi ntâi). Mai apoi. Mai înainte. 2. (Serveşte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ♢ (Înaintea unui… … Dicționar Român
