- mai
- MAI1 adv. I. 1. (Serveşte la formarea gradului comparativ) Mai bun. ♢ (În locuţiuni, întărind sensul unor cuvinte) Mai întâi (şi-ntâi). Mai apoi. Mai înainte. 2. (Serveşte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ♢ (Înaintea unui substantiv) Te comporţi ca cel mai copil dintre copii. ♢ (Precedat de "ce" în construcţii exclamative, cu valoare de superlativ absolut) Ce mai drac frumos de fată! ♢ expr. Mai rar = întâlnit extrem de rar. Aşa om mai rar!. II. (Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte, puţin, oarecum, într-o oarecare măsură, întrucâtva. Copii şi mai cuminţi, şi mai obraznici. Ploaia mai încetase. III. (Exprimă ideea de aproximaţie) Aproape; aproximativ; cam. Mai îmi vine a crede. ♦ (Urmat de o propoziţie subordonată introdusă prin "că" sau "să") Gata să..., cât pe-aci. Cetina mai că-i ajunge la pământ. ♢ Mai-mai = cât pe-aci, gata-gata. IV. (Înaintea unui verb) 1. (Arată că acţiunea verbului durează) Şi acum, în continuare, încă. Mai vine la noi. ♢ expr. Mai e vorbă! = desigur! neapărat! nu încape discuţie! sigur! ♦ (În formule interogative, cu referire la o situaţie nouă) Ce mai faci? 2. (Arată repetarea acţiunii verbului) Din nou, încă o dată, iar. Poate să ne mai întâlnim. 3. (Exprimă nedumerire) Nu se ştie ce s-a mai făcut. v. (Arată că, pe lângă lucrurile cunoscute, intervine un element nou) 1. (În enumerări) În afară de aceasta, în plus, pe deasupra. Avea casă, mai ceva bani. ♢ expr. Ce mai atâta vorbă sau ce mai încoace-ncolo, se zice când vrem să punem capăt unei discuţii. 2. (Corelativ) Când..., când; ba..., ba; parte..., parte. Mai una, mai alta. VI. (În propoziţii şi construcţii exclamative, intensifică ideea din frază) Ce mai zgomot, ce mai freamăt! – lat. magis.Trimis de claudia, 18.03.2009. Sursa: DEX '98MAI2, maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau părţi de unelte în formă de ciocan (de lemn), care servesc la bătut, îndesat, nivelat etc. ♦ (reg.) Bătător2. – lat. malleus.Trimis de claudia, 13.11.2005. Sursa: DEX '98MAI3, maiuri, s.n. (reg.) Ficat. – Din magh. máj.Trimis de claudia, 01.04.2009. Sursa: DEX '98MAI4 s.m. invar. A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; florar. – lat. maius, sl. maĩ.Trimis de claudia, 23.09.2003. Sursa: DEX '98GÂNDAC DE MÁI s. v. cărăbuş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMAI adv. 1. încă. (Oile mai găsesc verdeaţă.) 2. cam, (înv.) camai. (mai rar aşa om.) 3. gata.Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: SinonimeMAI s. (pop.) florar, (reg.) frunzar, prătar. (mai este a cincea lună a anului.)Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: SinonimeMAI s. 1. măciucă. (mai pentru tasarea terenului.) 2. (prin Transilv.) apăsător, (înv.) tocmac. (mai de bătut pari.) 3. (Maram., Transilv. şi Bucov.) pranic. (mai de bătut rufele, când se spală.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMAI s. v. ciocan, ficat, mustuitor, pat, pilug, pisălog.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMAI-DE-ÁPĂ s. v. nufăr.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimemai adv.Trimis de siveco, 10.02.2009. Sursa: Dicţionar ortograficmai (luna) s. m. invar. (dar:1 Mai), g.-d. art. lui mai; simb. V (şi: .5./-5-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmai (ciocan, ficat) s. n., pl. máiuriTrimis de siveco, 01.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficmái-mai loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmai-márele s. m. art., pl. mai-máriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmai mult ca perféct s. n., art. mai mult ca perféctulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnu mai adv. + adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAI1 adv. 1) (serveşte la formarea gradului comparativ) mai încet. mai înalt. mai bun. 2) (în îmbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveşte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. Cel mai înalt. 3) (atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat) În parte; întrucâtva; într-o oarecare măsură. Ploaia mai încetase. 4) (exprimă ideea de aproximaţie) Aproape; aproximativ. Cam mai îmi vine a crede. 5) În oarecare măsură; puţin. Vântul s-a mai potolit. Vrea să mai lucreze. 6) (arată că o acţiune durează încă) mai lucrează lăcătuş. 7) (arată repetarea unei acţiuni) Din nou; iar. L-ai mai văzut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce mai fulgeră! 9) (exprimă ideea de aproximaţie) Aproape; cam; aproximativ. mai cât dânsul de mare. mai nimic. ♢ mai-mai gata-gata; cât pe ce. 10) În afară de aceasta; în plus. ♢ Ce mai atâta vorbă să terminăm discuţia. /<lat. magisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAI2 m. A cincea lună a anului; florar. /<lat. maiusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAI3 máiuri n. 1) Ciocan mare de lemn, folosit, mai ales, în dulgherie şi rotărie. 2) Unealtă manuală sau mecanică folosită în construcţia drumurilor pentru îndesarea pământului sau a altor materiale de terasament. /<lat. malleusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAI4 máiuri n. pop. (la om şi la animale) Glandă legată de tubul digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, care participă la toate funcţiile metabolice din organism; ficat. /<ung. májTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmai adv. – 1. Indică superioritatea într-o comparaţie: cine ce are mai bun (Neculce). – 2. Mai mult, mai bine: noi mai iubim binele Împărăţiei tale (Varlaam); nu unul să-l mai iubească iară pre altul să-l mai urască (Pravila mică), în acest sens absolut, înv., echivalează cu mai mult. – 3. Încă, şi: aşi mai vrea (Eminescu). – 4. Altădată, înainte: n-am mai văzut (Alecsandri). – 5. Deja: nu-i mai era frig (Macedonski). – 6. Aproape, într-un anumit fel: carnea era mai crudă (Sbiera); un ofiţer, aşa ca dînsul, mai că i-ar plăcea (Gib Mihăescu). Mai ... mai arată o alternanţă de acţiuni: mai nu vrea, mai se lasă (Eminescu). – 7. Puţin mai mult: te-i mai încălzi mergînd (Creangă). – 8. Expletiv, în fraze exclamative: ciudată făptură omenească mai eşti! (D. Zamfirescu). – Mr. ma, megl., istr. mai. lat. magis (Candrea, Éléments, 35; Puşcariu 1015; Candrea-Dens., 1041; REW 5228), cf. it. mai, ma, prov., fr. mais, cat. may, sp., port. mas. Mr. nu trebuie confundat cu ma "dar, însă" (Weigand, Jb., XII, 91), care provine din din it. (Bartoli, Studi fil. rom., VIII, 174) sau din ngr. (REW 5228). Evoluţia fonetică a lui mai nu este clară. Probabil trebuie să se pornească de la o formă populară *mas (› sp.), cu aceeaşi evoluţie ca de la das › dai sau νos › voi etc. Sensul expletiv (8) coincide cu cel sp. – cf. cam, numai. Din rom. provin bg. maj "aproape" (Candrea, Elemente, 408;maj "mai", în comparaţii (Miklosich, Wander, 17; BL, VI, 240), ţig. mai "mai", comparativ (D. Sampson, The dialect of the Gypsies of Wales, 321).Trimis de blaurb, 19.03.2008. Sursa: DERmái (máiuri), s.n. – Pisălog. – Mr. mal’u, megl. mal’. lat. malleus (Diez, I, 258; Puşcariu 1057; Candrea-Dens., 1038; REW 5268), cf. alb. maj (Meyer 235), it. maglio, prov. malh, fr. mail, cat. mall, sp. majo, port. malho. – Der. măior, s.n. (mai mic), der. în rom. (după Candrea-Dens., 1039, direct din lat. malleolus); măiug, s.n. (mai, pisălog). sb. malj poate proveni din rom. (Candrea, Elemente, 403) sau din it.; sb. maljuga poate proveni din rom. sau să fie der. în interiorul sb. (după Cihac, II, 133 ar fi sursa rom.).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERmái (máiuri), s.n. – Ficat. Mag. máj (Tiktin; Gáldi, Dict., 143). În Mold. şi Trans. (ALR, I, 46). – Der. măior, s.m. (Trans., caltaboş cu ficat de porc); măietic, s.m. (rar, caltaboş); măieş, s.m. (Trans., caltaboş).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERmái s.m. – Numele lunii florar. – Mr., megl. maiu, istr. mai. ngr. Mάιος, din lat. Maius (Philippide, O rămăşiţă, 13; Pascu, Beiträge, 10), în parte prin intermediul sl. maj (Tiktin; Vasmer, gr., 93), cf. tc. maios, alb., bg. maj. Der. directă din lat. (Puşcariu 1018; Candrea-Dens., 1040; REW 5250) pare îndoielnică.Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.