- măi
- MĂI interj. (fam.) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; bă. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admiraţie; mirare, nedumerire; neîncredere; nemulţumire; ironie. [var.: mă interj.] – Et.nec.Trimis de claudia, 15.10.2003. Sursa: DEX '98MĂI interj. hăi!, (pop. şi fam.) bă!, (pop.) bre! (măi! tu de colo!)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemăi/mă interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂI interj. (se foloseşte ca adresare către o persoană de sex masculin). [var. mă] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmắi interj. – Serveşte la adresare şi mirare. – var. (Munt.) mă. lat. mǒdǒ, redus la *mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu şi, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › păi. Explicaţiile anterioare consideră acest cuvînt inseparabil de măre (Cihac, II, 718; Tiktin; Şeineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar această identitate nu pare evidentă. Cu atît mai puţin sigură este afirmaţia dicţionarelor în general, că este interj. de adresare către un bărbat, căci în Mold. se foloseşte şi pentru femei şi că peste tot este foarte folosită în imprecaţie fără obiect definit: măi, să fie-al dracului. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 198).Trimis de blaurb, 19.03.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.