vârî

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. tranz. A băga, a introduce. ♢ expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinţei, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-şi vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-şi vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-şi vârî (sau a-i vârî cuiva) minţile în cap = a-şi da bine seama (sau a face să-şi dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminţi sau a se face să se cuminţească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenţie) neinţelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forţat). ♢ expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieţi, în toţi sperieţii, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoşa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la puşcărie) = a face să fie închis, întemniţat. 3. refl. A intra, a se băga în... ♢ expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câştiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecţia sau dragostea cuiva. ♦ tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ♢ expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alţii (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti.

Trimis de bogdanrsb, 25.07.2004. Sursa: DEX '98



A vârî ≠ a scoate

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



VÂRÎ vb. 1. v. băga. 2. a băga, a introduce, a pune. (vârî vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (vârî aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a vârî în spărtura din zid.) 5. v. înfige. 6. v. îndesa. 7. v. îmbulzi. 8. v. închide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a vârî argat la un moşier.) 11. v. investi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



vârî́ vb., ind. prez. 1 sg. vâr, imperf. 3 sg. vârá, conj. prez. 3 sg. şi pl. vâre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A VÂRÎ́ vâr tranz. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. ♢ A-i vârî cuiva (ceva) pe gât a forţa pe cineva să facă ceva contra voinţei sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înţeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-şi vârî (sau vârî cuiva) minţile în cap a se cuminţi sau a cuminţi pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva să intre undeva benevol sau forţat. 3) (animale) A mâna, a băga înăuntru. vârî vacile în ocol. ♢ vârî pe cineva (de viu) în groapă (în mormânt sau în pământ) a-i amărî viaţa cuiva; a omorî. /<sl. virĕti

Trimis de siveco, 26.08.2006. Sursa: NODEX



A SE VÂRÎ́ mă vâr intranz. A interveni între alţii. ♢ vârî în sufletul cuiva a plictisi pe cineva cu cerinţe insistente. vârî sub pielea cuiva a câştiga susţinerea cuiva prin linguşire. /<sl. virĕti

Trimis de siveco, 26.08.2006. Sursa: NODEX