cuminţie

cuminţie: CUMINŢÍE s.f. (Rar) Cuminţenie (1). – Cuminte + suf. -ie.

Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

CUMINŢÍE s. v. ascultare, chibzuială, chib-zuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supune-re, tact.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cuminţíe s. f., art. cuminţía, g.-d. cuminţíi, art. cuminţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUMINŢÍE f. v. CUMINŢENIE. /cuminte + suf. cuminţieie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

ascultare — ASCULTÁRE, ascultări, s.f. Acţiunea de a asculta şi rezultatul ei. ♢ expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi;… … Dicționar Român
chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală … Dicționar Român
cuminţenie — CUMINŢÉNIE s.f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminţie. 2. Înţelepciune, deşteptăciune. ♦ Prevedere, prudenţă. – Cuminte + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUMINŢÉNIE s. 1. v. ascultare. 2.… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias