cuminte

cuminte
CUMÍNTE, cuminţi, adj. 1. Cu purtări bune; aşezat, liniştit. 2. Cu judecată; deştept, înţelept. ♢ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă şi zece cuminţi n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte.
Trimis de IoanSoleriu, 31.05.2008. Sursa: DEX '98

Cuminte ≠ obraznic, neastâmpărat, nebunatic, zălud, zburdalnic, zglobiu
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CUMÍNTE adj., adv. 1. adj. v. ascultător. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. v. echilibrat. 4. adj. v. chibzuit. 5. adj. chibzuit, deştept, inteligent, înţelept. (O faptă cuminte.) 6. adv. v. chibzuit.
Trimis de siveco, 15.09.2008. Sursa: Sinonime

cumínte adj. m. şi f., pl. cumínţi
Trimis de siveco, 15.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

CUMÍN//TE cuminteţi adj. şi substantival 1) (despre copii) Care se poartă bine; cu purtări bune. ♢ Fii cuminte, stai cuminte! şezi binişor! astâmpără-te. 2) Care are judecată sănătoasă; care este echilibrat. /cu + minte
Trimis de siveco, 08.12.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Diminetile unui baiat cuminte —    Voir Les Matins d un garçon sage …   Dictionnaire mondial des Films

  • cuminţi — CUMINŢÍ, cuminţesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înţelept. – Din cuminte. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMINŢÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a… …   Dicționar Român

  • chibzuit — CHIBZUÍT, Ă, chibzuiţi, te, adj. Care judecă o situaţie cumpănind toate eventualităţile; socotit, cumpănit. – v. chibzui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit… …   Dicționar Român

  • cuminţenie — CUMINŢÉNIE s.f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminţie. 2. Înţelepciune, deşteptăciune. ♦ Prevedere, prudenţă. – Cuminte + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMINŢÉNIE s. 1. v. ascultare. 2.… …   Dicționar Român

  • înţelept — ÎNŢELÉPT, EÁPTĂ, înţelepţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înţelepciune, care are mintea clară; cuminte, deştept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre înfăţişarea, acţiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă… …   Dicționar Român

  • binişor — BINIŞÓR adv. Diminutiv al lui bine. ** Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ♢ expr. Şezi binişor! = fii cuminte! astâmpără te! ♦ Cu blândeţe, prietenos. ♢ expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binişorul = (a proceda) cu… …   Dicționar Român

  • cumincior — CUMINCIÓR, OÁRĂ, cuminciori, oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. ior. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  cuminciór adj. m., pl. cumincióri; f. sg. cumincioáră, pl …   Dicționar Român

  • cuminţie — CUMINŢÍE s.f. (Rar) Cuminţenie (1). – Cuminte + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMINŢÍE s. v. ascultare, chibzuială, chib zuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură,… …   Dicționar Român

  • minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

  • raţional — RAŢIONÁL, Ă, raţionali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile şi cerinţele raţiunii; care poate fi conceput cu ajutorul raţiunii. ♦ (În filozofia raţionalistă) Izvorât sau dedus din raţiune, considerat ca independent de experienţă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”