- înţelept
- ÎNŢELÉPT, -EÁPTĂ, înţelepţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înţelepciune, care are mintea clară; cuminte, deştept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre înfăţişarea, acţiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă înţelepciune; izvorât din înţelepciune. 2. Prevăzător, chibzuit, stăpânit. – lat. intellectus.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98Înţelept ≠ neghiob, nerod, prost, prostălău, prostănac, tontTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNŢELÉPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (înv.) mândru, preamândru. (Un om înţelept.) 2. s. filozof, gânditor. (Cei şapte înţeleptţi ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, deştept, inteligent. (O faptă înţelepteaptă.) 6. adv. v. chibzuit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînţelépt adj. m., pl. înţelépţi; f. sg. înţeleáptă, pl. înţelépteTrimis de siveco, 29.12.2007. Sursa: Dicţionar ortograficÎNŢELÉP//T1 înţeleptţi m. Persoană înzestrată cu capacitatea de a pătrunde esenţa legilor fundamentale ale naturii şi ale societăţii; cugetător; gânditor. /<lat. intellectusTrimis de siveco, 04.11.2007. Sursa: NODEXÎNŢEL//ÉPT2 înţelepteáptă (înţeleptépţi, înţeleptépte) 1) (despre persoane) Care înţelege şi judecă drept; care are judecată sănătoasă; cuminte. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bine gândit; făcut cu socoteală; chibzuit. /<lat. intellectusTrimis de siveco, 04.11.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.