chibzuit — CHIBZUÍT, Ă, chibzuiţi, te, adj. Care judecă o situaţie cumpănind toate eventualităţile; socotit, cumpănit. – v. chibzui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit… … Dicționar Român
întregumândri — întregumândrí vb. IV (înv.) a fi prudent, înţelept, cu minte; a se purta înţelepţeşte. Trimis de blaurb, 19.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român