- filozof
- FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s.m. şi f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază şi prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepţie proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (pop.) Om învăţat, priceput în toate; spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă. [var.: filosóf, -oáfă s.m. şi f.] – Din ngr. philósophos, fr. philosophe.Trimis de cata, 14.11.2003. Sursa: DEX '98FILOZÓF s. 1. cugetător, gânditor, (înv.) cugetăreţ. (Un mare filozof german.) 2. v. înţelept.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFILOZÓF s. v. astrolog.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefilozóf s. m., pl. filozófiTrimis de siveco, 23.10.2005. Sursa: Dicţionar ortograficFILOZ//ÓF filozofoáfă, (filozofófi, filozofoáfe) m. şi f. 1) Persoană care a alcătuit o doctrină filozofică sau a elaborat elemente pentru o astfel de doctrină. 2) Specialist în filozofie. 3) fig. pop. Persoană atotştiutoare; om înţelept. /<gr. philosophos, fr. philosopheTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFILOZÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. 1. Specialist în filozofie; gânditor. 2. (fig.) Înţelept; om echilibrat. [pl. -ofi, -oafe, var. filosof, -oafă s.m.f. / < fr. philosophe, cf. lat. philosophus, gr. philosophos < philos – prieten, sophia – înţelepciune].Trimis de LauraGellner, 23.06.2006. Sursa: DNFILOZÓF, -OÁFĂ s. m. f. 1. specialist în filozofie; gânditor. 2. (fig.) înţelept; om echilibrat. (< fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.