înţelepciúne — s. f., g. d. art. înţelepciúnii … Romanian orthography
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
filozofie — FILOZOFÍE, filozofii, s.f. 1. Ştiinţă constituită dintr un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. 2. Totalitatea concepţiilor şi … Dicționar Român
preamândrie — PREAMÂNDRÍE s. v. înţelepciune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime preamândríe, preamândríi, s.f. (înv.) putere de înţelegere profundă, înţelepciune deosebită; faptă, vorbă, manifestare plină de înţelepciune. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
preaînţelept — PREAÎNŢELÉPT, EÁPTĂ, preaînţelepţi, te, adj. (înv.; adesea substantivat) Foarte înţelept; învăţat. ♦ (Despre cuvinte, acţiuni etc.) Plin de înţelepciune; care denotă multă înţelepciune. – Prea + înţelept. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa:… … Dicționar Român
sapienţă — SAPIÉNŢĂ s.f. (Livr (livresc).) Înţelepciune; ştiinţă, învăţătură. [pr.: pi en ] – Din lat. sapientia. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SAPIÉNŢĂ s. v. înţelepciune, învăţătură, ştiinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
înţelept — ÎNŢELÉPT, EÁPTĂ, înţelepţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înţelepciune, care are mintea clară; cuminte, deştept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre înfăţişarea, acţiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă… … Dicționar Român
mândru — MẤNDRU, Ă, mândri, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. de ). Mulţumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii; demn. 2. Care are încredere… … Dicționar Român
prealuminat — PREALUMINÁT, Ă, prealuminaţi, te, adj. 1. (înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândeşte (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit, preamărit. 3. fig. Plin de… … Dicționar Român
