crấncen — adj. m., pl. crấnceni; f. sg. crấncenã, pl. crấncene … Romanian orthography
încrâncena — ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreţi cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [prez. ind. şi: încrâncenez. var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen. Trimis de valeriu, 25.04.2003.… … Dicționar Român
crâncenit — CRÂNCENÍT, Ă, crânceniţi, te, adj. (Rar) Crâncen. – Crâncen + suf. it. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRÂNCENÍT adj. v. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sân … Dicționar Român
crunt — CRUNT, Ă, crunţi, te, adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ♢ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ♢ (Şi adv.) fig. Foarte mult, foarte tare; straşnic,… … Dicționar Român
încleşta — ÎNCLEŞTÁ, încleştez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge puternic, ca un cleşte; a (se) înţepeni. ♢ expr. (refl.) A i se încleşta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înţepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuţi. ♦ tranz. A… … Dicționar Român
aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… … Dicționar Român
avan — AVÁN, Ă, avani, e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan perfid , ngr. avánis calomniator . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Avan ≠ blajin, blând Trimis … Dicționar Român
crâncena — CRÂNCENÁ, crâncenéz, vb. I. refl. (reg.) A se încrâncena. – Din crâncen. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 crâncená vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. crânceneáză … Dicționar Român
crâncenie — CRÂNCENÍE, crâncenii, s.f. (înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRÂNCENÍE s. v. asprime, barbarie, bruta litate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă … Dicționar Român
dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… … Dicționar Român
