crezământ — CREZĂMẤNT, crezăminte, s.n. (înv.) 1. Crezare, încredere. ♢ loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într adevăr. ♢ expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2.… … Dicționar Român
acredita — ACREDITÁ, acreditez, vb. I. tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ştire… … Dicționar Român
încrede — ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. tranz. (înv. şi… … Dicționar Român
ascultat — ASCULTÁ vb. 1. v. auzi. 2. a audia, a urmări. (ascultat cu atenţie expunerea.) 3. v. audia. 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (ascultat un elev.) 5. (med.) a ausculta. (Medicul ascultat cu stetoscopul.) 6. a… … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… … Dicționar Român
neconfirmat — NECONFIRMÁT adj. v. ACREDITA (3). (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ştire etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. [DEX 98] Trimis de gall, 09.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
necredincios — NECREDINCIÓS, OÁSĂ, necredincioşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele… … Dicționar Român
pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… … Dicționar Român
