crezământ

CREZĂMẤNT, crezăminte, s.n. (înv.) 1. Crezare, încredere. ♢ loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ♢ expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înţelegere, faţă de cineva sau de ceva; consideraţie, milă. – Crede + suf. -ământ.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CREZĂMÂNT s. v. încredere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



crezământ s. n., pl. crezămínte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CREZĂMÂNT n. 1) v. CREZARE. 2) Înţelegere faţă de nevoile cuiva. ♢ A da crezământ a da crezare. /a crede + suf. crezământământ

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX