Dicționar Român. 2013.
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
credínţã — s. f., g. d. art. credínţei; pl. credínţe … Romanian orthography
rea-credínţã — s. f., art. reáua credínţã, g. d. art. rélei crédinţe … Romanian orthography
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
fanatism — FANATÍSM s.n. Ataşament excesiv, pătimaş pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranţă faţă de convingerile altora. – Din fr. fanatisme. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FANATÍSM s. v. bigotism. Trimis de siveco … Dicționar Român
necredinţă — NECREDÍNŢĂ, necredinţe, s.f. 1. Comportare necinstită, înşelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credinţă religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericeşti; credinţă greşită, erezie. – Ne + credinţă. Trimis de… … Dicționar Român
superstiţie — SUPERSTÍŢIE, superstiţii, s.f. Prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei; p. ext. practică superstiţioasă. –… … Dicționar Român
Орден «Верность Родине» — Оригинальное название Credinţa Patriei Страна … Википедия
bunăcredinţă — búnă credínţă s. f., art. búna credínţă, g. d. art. búnei credínţe Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic !búnă credínţă (onestitate) s. f., art. búna credínţă (dar: buna lui credinţă), g. d. art. búnei credínţe Trimis de… … Dicționar Român
