bunăcredinţă

búnă-credínţă s. f., art. búna-credínţă, g.-d. art. búnei-credínţe

Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



!búnă-credínţă (onestitate) s. f., art. búna-credínţă (dar: buna lui credinţă), g.-d. art. búnei-credínţe

Trimis de Laura-ana, 16.03.2009. Sursa: DOOM 2