colectivitate

colectivitate
COLECTIVITÁTE, colectivităţi, s.f. Grup de oameni care trăiesc şi muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité.
Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

COLECTIVITÁTE s. 1. comunitate, obşte, societate, (înv.) obştime. (Opinia întregii colectivitateăţi.) 2. v. mulţime. 3. colectivitate statistică = ansamblu statistic, populaţie statistică.
Trimis de siveco, 12.07.2008. Sursa: Sinonime

colectivitáte s. f., g.-d. art. colectivităţii; pl. colectivităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COLECTIVIT//ÁTE colectivitateăţi f. Grup de oameni (cu îndeletniciri comune). /<fr. collectivité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COLECTIVITÁTE s.f. 1. Comunitate umană, grup de oameni care duc o viaţă colectivă; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistică = totalitatea unităţilor statistice studiate pentru cunoaşterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, numite caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. [cf. fr. collectivité].
Trimis de LauraGellner, 27.12.2004. Sursa: DN

COLECTIVITÁTE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viaţă colectivă. ♢ societate. 2. colectivitate statistică = totalitatea unităţilor statistice studiate pentru cunoaşterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. (< fr. collectivité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • colectivitáte — s. f., g. d. art. colectivitäţii; pl. colectivitäţi …   Romanian orthography

  • public — PÚBLIC, Ă, publici, ce, s.n. sg., adj. 1. s.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. ♢ loc. adj. şi adv. În public = (care are loc) în faţa unui anumit… …   Dicționar Român

  • majoritate — MAJORITÁTE, majorităţi, s.f. Partea sau numărul cel mai mare dintr o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obţinută în alegeri. ♢ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puţin jumătate plus unu din total.… …   Dicționar Român

  • obşte — ÓBŞTE, obşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obştime. ♢ De obşte = a) loc. adj. care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general,… …   Dicționar Român

  • armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig …   Dicționar Român

  • autoimpunere — AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s.f. Contribuţie bănească pe care o colectivitate o fixează şi o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. [Pr: a u ] – Auto1 + impunere (după rus. samooblojenie). Trimis de ana zecheru, 13.09 …   Dicționar Român

  • cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… …   Dicționar Român

  • colectiv — COLECTÍV, Ă, colectivi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv… …   Dicționar Român

  • comunitate — COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun +… …   Dicționar Român

  • efectiv — EFECTÍV, Ă, efectivi, e, adj., s.n. 1. adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. s.n. Numărul indivizilor care fac parte dintr o colectivitate, mai ales dintr o unitate sau formaţie militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”