majoritate

majoritate
MAJORITÁTE, majorităţi, s.f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obţinută în alegeri. ♢ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puţin jumătate plus unu din total. Majoritate relativă = numărul cel mai mare de voturi obţinut de cineva în raport cu voturile obţinute de fiecare din ceilalţi candidaţi. Majoritate civilă = Majorat1. – Din fr. majorité. cf. lat. m a i o r i t a s , - a t i s, germ. M a j o r i t ä t.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Majoritate ≠ minoritate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MAJORITÁTE s. v. majorat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

majoritáte s. f., g.-d. art. majorităţii; pl. majorităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MAJORIT//ÁTE majoritateăţi f. Parte sau număr major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezintă numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. [G.-D. majorităţii] /<fr. majorité
Trimis de siveco, 25.02.2007. Sursa: NODEX

MAJORITÁTE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare număr dintr-o colectivitate. ♢ Majoritate absolută = majoritate care întruneşte un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obţinute de alt candidat; majoritate civilă = majorat. [var. maioritate s.f. / cf. fr. majorité, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majorität].
Trimis de LauraGellner, 24.05.2005. Sursa: DN

MAJORITÁTE s. f. partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♢ superioritate numerică cerută (de lege) sau obţinută în alegeri. o majoritate absolută (sau simplă) = număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unu din total; majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obţinute de fiecare dintre ceilalţi candidaţi. (< fr. majorité, lat. maioritas, germ. Majorität)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • majoritáte — s. f., g. d. art. majoritäţii; pl. majoritäţi …   Romanian orthography

  • majoritar — MAJORITÁR, Ă, majoritari, e, adj. Care face parte din majoritate, care reprezintă cel mai mare număr, cea mai mare parte dintr o colectivitate, care întruneşte majoritatea. ♢ Reprezentanţă majoritară = sistem electoral conform căruia sunt… …   Dicționar Român

  • general — GENERÁL1, generali, s.m. Denumire generică pentru gradele de ofiţeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [var.: ghenerár, ghinărár s.m.] – Din fr. général. cf. rus. g h e n e r a l. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • majorat — MAJORÁT1 s.n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAJORÁT2, Ă, majoraţi, te, adj. (Despre preţuri, impozite etc.)… …   Dicționar Român

  • Varujan Vosganian — Infobox Minister imagesize = 150px honorific prefix = name = Varujan Vosganian honorific suffix = imagesize = small| caption = order = office = Minister of Economy and Finance term start = 4 April, 2007 term end = president = Traian Băsescu… …   Wikipedia

  • disidenţă — DISIDÉNŢĂ, disidenţe, s.f. Atitudine, manifestare de disident. ♦ (concr.) Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorităţii; sciziune formată prin acţiunea unui astfel de grup. [var.: dizidénţă s.f.] – Din fr. dissidence, lat.… …   Dicționar Român

  • opinie — OPÍNIE, opinii, s.f. Părere, judecată, idee. ♦ Opinia publică = părerea publicului într o anumită chestiune. ♢ expr. A face opinie separată = a susţine în mod ferm o părere deosebită de cea a majorităţii; a nu se alătura părerii majorităţii. [var …   Dicționar Român

  • parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… …   Dicționar Român

  • separatism — SEPARATÍSM s.n. Tendinţă de separare, de desprindere dintr un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98  SEPARATÍSM s. izolare. (Ce e acest separatism?)… …   Dicționar Român

  • separatist — SEPARATÍST, Ă, separatişti, ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separă, se izolează de majoritate; care este adept al separatismului. – Din fr. séparatiste. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98  separatíst adj. m., pl.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”