- majorat
- MAJORÁT1 s.n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MAJORÁT2, -Ă, majoraţi, -te, adj. (Despre preţuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – v. majora.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Majorat ≠ minoratTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMAJORÁT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Preţuri majorat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMAJORÁT s. (jur.) majoritate, (înv.) majore-nitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la majorat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemajorát s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAJORÁT n. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile şi politice, devenind totodată responsabilă de acţiunile sale în faţa legii. 2) Situaţie a unei persoane majore. /<fr. majoratTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile şi politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].Trimis de LauraGellner, 24.05.2005. Sursa: DNMAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile şi politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.