public

public
PÚBLIC, -Ă, publici, -ce, s.n. sg., adj. 1. s.n. sg. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume; spec. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. ♢ loc. adj. şi adv. În public = (care are loc) în faţa unui anumit număr de persoane, în văzul lumii. ♢ Marele public = Ansamblu de persoane considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, social, artistic etc. 2. adj. Care aparţine unei colectivităţi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveşte pe toţi, la care participă toţi. ♢ Opinie publică = părere, judecată a colectivităţii; p. ext. public (1). ♦ Care are loc în prezenţa unui mare număr de oameni. 3. adj. Al statului, de stat; care priveşte întregul popor; pus la dispoziţia tuturor. ♢ Viaţa publică = viaţa politică-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcţiile de stat pe care le ocupă. Grădină publică = parc. Drept public = subîmpărţire mai veche a dreptului, care se ocupa de relaţiile persoanelor cu statul. Forţă publică = poliţie. Datorie publică = datorie a statului, rezultată din împrumuturi interne şi externe. Învăţământ public sau instrucţie, şcoală publică = învăţământ sau şcoală organizate şi controlate de stat. ♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcţie în stat. – Din lat. publicus, fr. public.
Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98

Public ≠ privat
Trimis de siveco, 02.11.2006. Sursa: Antonime

PÚBLIC adj., s. 1. adj. v. general. 2. adj. (livr.) exoteric. (Doctrină public.) 3. s. v. asistenţă. 4. s. sală. (publicul a izbucnit în aplauze.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PÚBLIC s. v. locuitori, populaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

públic adj. m. (sil. -blic), pl. públici; f. sg. públică, pl. públice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

públic s. n. (sil. -blic)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PÚBLIC1 n. 1) Număr mare de persoane; lume; mulţime. 2) Totalitate a persoanelor care asistă la un spectacol sau la o conferinţă. ♢ Marele public masele largi ale populaţiei. În public în văzul lumii; în faţa unui număr mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PÚBLI//C2 publiccă (publicci, publicce) 1) Care ţine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivităţi omeneşti. Atitudine publiccă. Manifestare publiccă. ♢ Opinie publiccă părere a colectivităţii. Viaţă publiccă a) viaţa politică şi administrativă dintr-un stat; b) activitatea unei persoane în raport cu funcţiile sociale pe care le exercită. 2) Care aparţine întregii societăţi. Bunuri publicce. Învăţământ public. 3) Care este accesibil pentru toţi membrii societăţii; pus la dispoziţia tuturor; comun. Bibliotecă publiccă. ♢ Grădină publiccă parc. 4) Care aparţine statului; de stat. 5) Care are loc în prezenţa unui mare număr de oameni. Scrutin public. Judecată publiccă. /<lat. publicus, fr. public
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PÚBLIC, -Ă adj. 1. (Op. p r i v a t) Care priveşte tot poporul, care aparţine întregii naţiuni. ♦ Care poate fi folosit de toată lumea. 2. Care se petrece, care are loc în faţa unei adunări de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. ♦ Opinie publică = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; mulţime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă etc. [cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PÚBLIC, -Ă I. adj. 1. care priveşte tot poporul, aparţine întregii naţiuni. ♢ care poate fi folosit de toată lumea. ♢ (despre persoane) care ocupă o funcţie de stat. 2. care are loc în faţa unei adunări de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; mulţime. 2. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferinţă. (< lat. publicus, fr. public)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

públic (públică), adj. – Obştesc, general. fr. publique. – Der. publică, s.f. (republică), din lat. res publica, cf. pol. publika (Tiktin), sec. XVIII, înv.; publica (var. înv. publicarisi), vb., din lat. publicare, var. cu suf. ngr. -isi; publicui, vb. (înv., a publica); publicaţi(un)e, s.f., din fr. publication; publicist, s.m., din fr. publiciste; publicitate, s.f., din fr. publicité; republică, s.f., din fr. république; republican, adj., din fr. républicain.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую
Synonyms:
, , , / , , , / , , , , , , , ,


Look at other dictionaries:

  • public — public, ique [ pyblik ] adj. et n. m. • 1239; lat. publicus I ♦ Adj. 1 ♦ Qui concerne le peuple pris dans son ensemble; qui appartient à la collectivité sociale, politique et en émane; qui appartient à l État ou à une personne administrative. La… …   Encyclopédie Universelle

  • public — pub·lic 1 adj 1 a: exposed to general view public indecency b: known or recognized by many or most people 2 a: of, relating to, or affecting all of the people or the whole area of a nation or state public statutes b: of or relating to a go …   Law dictionary

  • public — public, ique (pu blik, bli k ) adj. 1°   Qui appartient à tout un peuple, qui concerne tout un peuple. •   Le péril dont Rodrigue a su nous retirer, Et le salut public que vous rendent ses armes, CORN. Cid, IV, 2. •   Le bien public, CORN. Nicom …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Public — is of or pertaining to the people; relating to, or affecting, a nation, state, or community; opposed to private; as, the public treasury, a road or lake. Public is also defined as the people of a nation not affiliated with the government of that… …   Wikipedia

  • Public — Pub lic, a. [L. publicus, poblicus, fr. populus people: cf. F. public. See {People}.] 1. Of or pertaining to the people; belonging to the people; relating to, or affecting, a nation, state, or community; opposed to {private}; as, the public… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • public — PUBLIC. adj. Commun, qui appartient à tout un peuple, qui concerne tout un peuple. L interest public. l authorité publique. l utilité publique. le thresor public. les revenus publics. il est de l avantage public que cela soit. il est du bien… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Public.Ru — – крупнейшая интернет каталог русскоязычных СМИ. С 2000 года Public.Ru развивает собственную базу данных материалов СМИ. Сегодня в архивах доступно более 20 млн. документов из более 3000 источников – газет, журналов, информационных агентств,… …   Википедия

  • public — [pub′lik] adj. [ME < L publicus: altered (prob. infl. by pubes, adult) < poplicus, contr. of populicus, public < populus, the PEOPLE] 1. of, belonging to, or concerning the people as a whole; of or by the community at large [the public… …   English World dictionary

  • public — ► ADJECTIVE 1) of, concerning, or available to the people as a whole. 2) of or involved in the affairs of the community, especially in government or entertainment. 3) done, perceived, or existing in open view. 4) of or provided by the state… …   English terms dictionary

  • Public — Pub lic, n. 1. The general body of mankind, or of a nation, state, or community; the people, indefinitely; as, the American public; also, a particular body or aggregation of people; as, an author s public. [1913 Webster] The public is more… …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”