colectiv

colectiv
COLECTÍV, , colectivi, -e, adj., subst. I. adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv colectiv = substantiv care denumeşte prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. s.n. Echipă. Colectiv de redacţie. Colectiv de catedră. ♦ p. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. s.f. (Ieşit din uz) Cooperativă Agricolă de Producţie. – Din fr. collectif, lat. collectivus.
Trimis de hai, 14.07.2006. Sursa: DEX '98

COLECTÍV adj., s. 1. adj. v. general. 2. s. v. ansamblu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

colectív adj. m., pl. colectívi; f. sg. (şi s. f. "cooperativă agricolă") colectívă, pl. colectíve
Trimis de siveco, 14.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

colectív (grup, echipă) s. n., pl. colectíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COLECTÍV1 colectivă (colectivi, colective) 1) Care se face împreună; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Muncă colectivă. Operă colectivă. Contract colectiv. 2) Care aparţine tuturor; aflat în posesiunea tuturor; comun; obştesc. Proprietate colectivă. 3) Care exprimă noţiunea de totalitate, de colectivitate. ♢ Substantiv colectiv substantiv care numeşte o pluralitate de obiecte de acelaşi fel, luate ca un tot întreg. /<fr. collectif, lat. collectivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COLECTÍV2 colective n. Grup de persoane antrenate într-o activitate comună. colectiv artistic. colectiv ştiinţific. /<fr. collectif, lat. collectivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COLECTÍV, -Ă adj. 1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun, obştesc, social. // s.n. Grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, având interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, supunându-se unei discipline liber consimţite şi acceptând o conducere unică. ♢ Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învăţământul superior, grupate în cadrul unei catedre. [cf. fr. collectif, lat. collectivus].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

COLECTÍV, -Ă I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. o substantiv colectiv = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu. 2. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică. (< fr. collectif, lat. collectivus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • colectív — I. adj. m., pl. colectívi; f. sg. colectívã, pl. colectíve II. s. n., pl. colectíve …   Romanian orthography

  • ansamblu — ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3.… …   Dicționar Român

  • consiliu — CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al… …   Dicționar Român

  • activ — ACTÍV, Ă, activi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acţiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizaţii, societăti, instituţii etc. având anumite obligaţii şi bucurându se de drepturi depline în… …   Dicționar Român

  • colegiu — COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora. ♢… …   Dicționar Român

  • comisie — COMÍSIE, comisii, s.f. 1. Colectiv organizat care funcţionează pe lângă o instituţie, o adunare etc. şi care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2. Organism internaţional sau organ al… …   Dicționar Român

  • complet — COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Trimis de cata, 09.10.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • grupă — GRÚPĂ, grupe, s.f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr o întreprindere sau dintr o instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate… …   Dicționar Român

  • laureat — LAUREÁT, Ă, laureaţi, te, s.m. şi f. Persoană, colectiv etc. care a obţinut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul ştiinţei, al literaturii, al artei etc. ♢ (Adjectival) Colectiv laureat. [pr.: la u re at] – Din fr. lauréat, lat.… …   Dicționar Român

  • puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98  PUF2,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”