ansamblu

ansamblu
ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ansamblu unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ansamblu.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (ansamblu artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri
Trimis de siveco, 16.08.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ANSÁMBLU ansambluri n. 1) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; totalitate. ansamblu de măsuri. ♢ În ansamblu în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ansamblu de estradă. /<fr. ensemble
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparţin aceluiaşi domeniu; totalitate. ♢ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artişti. ♦ Formaţie muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri şi solişti sau cor. [pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].
Trimis de LauraGellner, 02.03.2006. Sursa: DN

!ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri/(tehn.) ansámble
Trimis de Laura-ana, 08.06.2007. Sursa: DOOM 2

ANSÁMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie (4). ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formaţie. (< fr. ensemble)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ansámblu — s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri …   Romanian orthography

  • sistem — SISTÉM, sisteme, s.n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un tot organizat, care pune ordine într un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într un domeniu de… …   Dicționar Român

  • garnitură — GARNITÚRĂ, garnituri, s.f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se serveşte la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau… …   Dicționar Român

  • grup — GRUP, grupuri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelaşi fel, reunite pe baza caracteristicilor funcţionale şi alcătuind un tot. Grup electrogen. ♢ Grup… …   Dicționar Român

  • tren — TREN, trenuri, s.n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele şi puse în mişcare de o locomotivă. ♢ Tren subteran = metrou. ♢ expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de …   Dicționar Român

  • baterie — BATERÍE, baterii, s.f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, şase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracţiune, utilajul şi personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei… …   Dicționar Român

  • centură — CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul… …   Dicționar Român

  • complex — COMPLÉX, Ă, complecşi, xe, adj., s.n. 1. adj. Format din mai multe părţi; care îmbrăţişează, care întruneşte în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr… …   Dicționar Român

  • figură — FIGÚRĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ♢ expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză… …   Dicționar Român

  • montaj — MONTÁJ, montaje, s.n. 1. Montare1; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr o compoziţie pentru a obţine un ansamblu; (concr …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”