clinti

clinti
CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca puţin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. tranz. fig. (De obicei în construcţii negative) A determina pe cineva să renunţe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. – et. nec.
Trimis de RACAI, 21.12.2008. Sursa: DEX '98

CLINTÍ vb. a (se) clătina, a (se) deplasa, a (se) mişca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se) sminti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vâşca. (N-a putut clinti piatra de la locul ei.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

clintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clintésc, imperf. 3 sg. clinteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clinteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CLINT//Í clintiésc tranz. A face să se clintească. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CLINT//Í mă clintiésc intranz. 1) A se mişca (puţin) din loc; a se urni. 2) fig. A se abate de la convingerile şi deciziile anterioare. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

clintí (-tésc, -ít), vb. – A mişca, a întoarce. sl. krętati "a răsuci" (cf. scrinti), prin intermediul unei forme neatestate *crinti, a cărei alterare posterioară este neclară (Procopovici, Dacor., X, 70). Înainte, DAR propusese un sl. *klentiti, rezultat al contaminării lui klenuti "a mişca" cu klatiti "a agita." – Der. clinteală, s.f. (mişcare, deplasare; acţiunea de a mişca); neclintire, s.f. (nemişcare); neclintit, adj. (nemişcat).
Trimis de blaurb, 03.05.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… …   Dicționar Român

  • urni — URNÍ, urnesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) mişca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ tranz. A pune în funcţiune o maşină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  URNÍ vb. v.… …   Dicționar Român

  • clătina — CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. tranz., refl. şi intranz. A (se) mişca (puţin, lin) într o parte şi în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ♢ expr. (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a şi mişca capul într o parte şi în alta în… …   Dicționar Român

  • vâşca — VÂŞCÁ, vâşc, vb. I. intranz. (reg.) 1. A se mişca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. fig. A cârti, a murmura. – et. nec. Trimis de bogdanrsb, 13.05.2003. Sursa: DEX 98  VÂŞCÁ vb. v. agita, clătina, clinti, colcăi, deplasa …   Dicționar Român

  • clint — CLINT, clinturi, s.n. (Rar) Clintire; mişcare. – Din clinti (derivat regresiv). Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  clint s. n., pl. clínturi Trimis de siveco, 26.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • clăti — CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându le uşor cu apă, a limpezi într o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă,… …   Dicționar Român

  • deplasa — DEPLASÁ, deplaséz, vb. I. 1. tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi a l pune în altul, a i schimba locul; a muta. ♦ refl. A se mişca din poziţia iniţială; a aluneca; a se disloca. 2. refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din …   Dicționar Român

  • mişca — MIŞCÁ, mişc, vb. I. 1. intranz., refl. şi tranz. A ieşi sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a( şi) schimba locul, poziţia; a (se) clătina. ♢ expr. (intranz.; fam.) A mişca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacşiş; a da …   Dicționar Român

  • muta — MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a i trage (cuiva) o… …   Dicționar Român

  • strămuta — STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a( şi) schimba locul, sediul, locuinţa. ♢ expr. (refl.) A se strămuta de aici (sau din viaţă) = a muri. (tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”