- urni
- URNÍ, urnesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) mişca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ tranz. A pune în funcţiune o maşină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98URNÍ vb. v. clinti.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeurní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urnésc, imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA URN//Í urniésc tranz. 1) (obiecte imobile) A mişca (puţin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta. ♢ Nu-l urnieşti cu una cu două e greu de mişcat din loc. 2) (maşini, sisteme tehnice etc.) A face să funcţioneze; a scoate din starea de inactivitate. ♢ urni carul din loc a începe realizarea unei acţiuni (care trebuia făcută demult). /<sl. urinontiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE URN//Í mă urniésc intranz. A se pune în mişcare, deplasându-se (puţin) din locul iniţial; a se clinti. /<sl. urinontiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXurní (-nésc, -ít), vb. – A mişca, a deplasa cu greu. – Mr. aurnescu "a se grăbi". sl. urinati "a devia" (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345), cf. sb. urinuti "a împinge". Der. din sl. otŭrinati "a împinge" (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.