- urnire
- URNÍRE, urniri, s.f. Acţiunea de a (se) urni şi rezultatul ei. – v. urni.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98URNÍRE s. v. clintire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeurníre s. f., g.-d. art. urnírii; pl. urníriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.