nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… … Dicționar Român
păcănit — PĂCĂNÍT, păcănituri, s.n. Păcănire. – v. păcăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂCĂNÍT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un păcănit ritmic de… … Dicționar Român
sminteală — SMINTEÁLĂ, sminteli, s.f. 1. Tulburare a minţii, scrânteală, nebunie; p. ext. greşeală, abatere. 2. (înv. şi pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♢ loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreşit. ♢ expr. A da (pe cineva) de… … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă … Dicționar Român
ţac — interj. Cuvânt care imită un ţăcănit sau zgomotul produs la tăierea unui material (cu foarfecele). ♢ loc. adv. Ţac pac = repede, cât ai clipi din ochi. – Onomatopee. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98 ţac/ţac ţác interj. Trimis de … Dicționar Român
ţăcănit — ŢĂCĂNÍT1, ţăcănituri, s.n. Faptul de a ţăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care ţăcăneşte; ţăcănitură. – v. ţăcăni. Trimis de zorzonel, 05.06.2003. Sursa: DEX 98 ŢĂCĂNÍT2, Ă, ţăcăniţi, te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu paşi mărunţi… … Dicționar Român
