sminteálã — s. f., g. d. art. smintélii; pl. smintéli … Romanian orthography
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
zărgheală — ZĂRGHEÁLĂ, zărgheli, s.f. (reg.) Nebunie, ţicneală, sminteală. – Zărghi + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZĂRGHEÁLĂ s. v. alienare, alienaţie, boală mintală, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală. Trimis de… … Dicționar Român
ţicneală — ŢICNEÁLĂ s.f. (fam.) Sminteală, nebunie; manie. – Ţicni + suf. eală. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢICNEÁLĂ s. 1. v. nebunie. 2. v. sminteală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţicneálă s … Dicționar Român
ţăcăneală — ŢĂCĂNEÁLĂ, ţăcăneli, s.f. Faptul de a (se) ţăcăni. 1. Ţăcănit1. ♢ loc. adv. Pe (sau în) ţăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. fig. Ţicneală, sminteală. – Ţăcăni + suf. eală. Trimis de zorzonel, 05.06.2003. Sursa: DEX 98 ŢĂCĂNEÁLĂ s. 1. v.… … Dicționar Român
abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… … Dicționar Român
aiureală — AIUREÁLĂ, aiureli, s.f. 1. Delir. 2. (fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [pr.: a iu ] – Aiuri + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AIUREÁLĂ s. 1. v. delir. 2 … Dicționar Român
blaznă — BLÁZNĂ, blazne, s.f. (reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM BLÁZNĂ s. v. ademenire, arătare, atracţie, ispită, monstru, pocitanie, pocitură, seducere, seducţie, tentaţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
bolânzie — BOLÂNZÍE s. v. alienare, alienaţie, boală mintală, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
crâmpiţă — CRẤMPIŢĂ, crâmpiţe, s.f. (reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – cf. c r â m p e i . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 crâmpiţă s. f., g. d. art. crâmpiţei; pl. crâmpiţe … Dicționar Român