crâmpiţă

CRẤMPIŢĂ, crâmpiţe, s.f. (reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – cf. c r â m p e i .

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



crâmpiţă s. f., g.-d. art. crâmpiţei; pl. crâmpiţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



crâmpiţă, crâmpiţe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzeşte sau se ţese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greşeală, sminteală; viţiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînţelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză.

Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR