ţăcănit

ţăcănit
ŢĂCĂNÍT1, ţăcănituri, s.n. Faptul de a ţăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care ţăcăneşte; ţăcănitură. – v. ţăcăni.
Trimis de zorzonel, 05.06.2003. Sursa: DEX '98

ŢĂCĂNÍT2, -Ă, ţăcăniţi, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu paşi mărunţi şi regulaţi. 2. fig. Smintit, ţicnit. v. ţăcăni.
Trimis de zorzonel, 05.06.2003. Sursa: DEX '98

ŢĂCĂNÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ŢĂCĂNÍT adj., s. v. alienat, dement, descre-ierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ŢĂCĂNÍT s. 1. v. păcănit. 2. ţăcăneală. (ţăcănitul maşinii de scris.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţăcănít s. n., pl. ţăcăníturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢĂCĂNÍT ţăcănituri n. 1) v. a ŢĂCĂNI şi A SE ŢĂCĂNI. 2) Zgomot caracteristic, produs de un obiect sau de o fiinţă, care ţăcăneşte. /v. a (se) ţăcăni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ţac — interj. Cuvânt care imită un ţăcănit sau zgomotul produs la tăierea unui material (cu foarfecele). ♢ loc. adv. Ţac pac = repede, cât ai clipi din ochi. – Onomatopee. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98  ţac/ţac ţác interj. Trimis de …   Dicționar Român

  • clap — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs prin închiderea bruscă a unui capac, a unei curse de prins animale etc. [var.: clapc interj.] – Onomatopee. Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  clap interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… …   Dicționar Român

  • păcănit — PĂCĂNÍT, păcănituri, s.n. Păcănire. – v. păcăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂCĂNÍT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un păcănit ritmic de… …   Dicționar Român

  • smintit — SMINTÍT, Ă, smintiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care şi a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi ar fi pierdut o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă,… …   Dicționar Român

  • şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru …   Dicționar Român

  • şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă …   Dicționar Român

  • ţicnit — ŢICNÍT, Ă, ţicniţi, te, adj. 1. (fam.) Smintit, zăpăcit, ţăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – v. ţicni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŢICNÍT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2 …   Dicționar Român

  • ţăcăneală — ŢĂCĂNEÁLĂ, ţăcăneli, s.f. Faptul de a (se) ţăcăni. 1. Ţăcănit1. ♢ loc. adv. Pe (sau în) ţăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. fig. Ţicneală, sminteală. – Ţăcăni + suf. eală. Trimis de zorzonel, 05.06.2003. Sursa: DEX 98  ŢĂCĂNEÁLĂ s. 1. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”