ţingău

ţingău
ŢINGĂU s.m. v. ţângău.
Trimis de laura_tache, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ţingău s. m., art. ţingăul; pl. ţingăi, art. ţingăii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ţingäu — s. m., art. ţingäul; pl. ţingäi, art. ţingäii …   Romanian orthography

  • ţinc — ŢINC1, ţincuri, s.n. Fiecare dintre proeminenţele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ţângău — ŢÂNGĂU, ţângăi, s.m. (pop. peior.) Flăcăiaş, băietan. [var.: ţingău s.m.] – Ţânc + suf. ău. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŢÂNGĂU s. v. băietan, băieţandru, copilan dru, flăcăiandru …   Dicționar Român

  • băieţandru — BĂIEŢÁNDRU, băieţandri, s.m. Băiat măricel. – Băiat + suf. andru. Trimis de paula, 26.03.2008. Sursa: DEX 98  BĂIEŢÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. şi Munt.) dănac, (prin Maram. şi Transilv.) pruncotean, (fam.) puştan, (peior.)… …   Dicționar Român

  • fală — FÁLĂ s.f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ♢ loc. vb. (pop.) A i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreţie; pompă2. 4. Glorie, faimă,… …   Dicționar Român

  • miorc — interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaştelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MIORC interj. oac!, (reg.) orac! (Broasca face: miorc!) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • nod — NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s a făcut un ochi prin care s a… …   Dicționar Român

  • plod — PLOD, plozi, s.m., ploduri, s.n. 1. s.m. (Astăzi peior.) Copil (mic). 2. s.n. Germen, embrion; rod. – Din sl. plodŭ. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLOD s. v. copil, embrion, fecunditate, fruct, germen, larvă, mitră, nou …   Dicționar Român

  • tingus — tingùs, ì adj. (4) K 1. DP392, SD179, Q176, R, R353, MŽ, MŽ177, N, Kos56, M, Rtr, LL40, Š, DŽ, NdŽ, KŽ, Brb, Snt, Dg tingintis, nenorintis dirbti, vangus: Tinginu, tingumi, tinginiu darau SD131. Tingùs nepaslenka darbą dirbti J. Netingùs… …   Dictionary of the Lithuanian Language

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”