nod

NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s-a făcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete şi s-a strâns tare; legătură obţinută astfel. ♢ loc. adj. (Rar) În noduri = încâlcit, încurcat. ♢ expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgârcit. ♦ Loc de intersecţie a două sau a mai multor căi de comunicaţie având direcţii diferite. ♢ Nod de cale ferată = punct de intersecţie a cel puţin trei linii principale de cale ferată, prevăzut cu instalaţii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, încărcarea şi descărcarea mărfurilor, deservirea călătorilor etc. ♦ Loc de legătură, de întretăiere, de întâlnire a două sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei construcţii etc. 2. Proeminenţă pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer. ♢ expr. A căuta (sau a găsi) (cuiva) nod în papură = a căuta sau a găsi cu orice preţ greşeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăţi pe nedrept. ♦ Porţiune mică, rotundă, compactă, foarte tare dintr-o bucată de lemn, într-o scândură reprezentând locul de ramificaţie a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locală de material în masa unui corp, cu o structură mai compactă sau de culoare diferită faţă de rest. 3. (înv. şi pop.) Articulaţie, încheietură (a degetelor). 4. (În sintagmele) Nodul gâtului (sau gâtlejului, beregatei etc.) = mărul lui Adam. Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator şi a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respiraţiei. 5. Umflătură, tumoare, nodozitate, gâlcă rezultată dintr-o stare patologică. 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeaşi ramură a curbei se intersectează pe ea însăşi. 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuşi atomii, moleculele unei reţele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde staţionare în care amplitudinea oscilaţiei are mereu o valoare nulă. 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite faţă de împrejurimi. ♢ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a cărui suprafaţă sunt aşezate o centrală hidroelectrică şi construcţiile hidrotehnice aferente. 10. fig. Senzaţie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emoţie sau de o enervare puternică. ♢ expr. A înghiţi (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilinţă (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate. 11. fig. Punct esenţial de care depinde soluţionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie învinsă pentru soluţionarea unei probleme. Nod gordian = problemă foarte grea sau cu neputinţă de rezolvat. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situaţii căreia nu i se poate găsi o soluţie. ♦ Moment culminant în desfăşurarea acţiunii unei opere literare. 12. Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – lat. nodus.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NOD s. 1. (rar) înnodătură, (prin Transilv.) blonci. (nod la o sfoară.) 2. ciot, (reg.) cep. (nod la o scândură ori în trunchiul unui arbore.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



NOD s. v. articulaţie, încheietură, măsea.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



nod s. n., pl. nóduri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NOD noduri n. 1) Loc în care se leagă strâns capetele a două sau a mai multor fire (aţe, sfori, funii, cabluri etc.). 2) Loc pe un singur fir unde a fost legat strâns un laţ. nodul cravatei. ♢ A face (un) nod a lega un nod; a înnoda. A face nod peste nod a lega mai multe noduri în acelaşi loc. A desface un nod a dezlega un nod; a deznoda. nod marinăresc nod special, folosit în marină, pentru a lega două parâme. A lega paraua cu zece noduri a fi foarte zgârcit. A lega noduri (pe socoteala cuiva) a bârfi. 3) Loc de intersecţie a unor căi de comunicaţie. nod de cale ferată. 4) Punct de pe tulpina unei plante, din care pornesc ramurile şi frunzele. ♢ A căuta (sau a-i găsi) cuiva nod în papură a căuta cuiva (sau a-i găsi) defecte pe care nu le are. 5) Porţiune rotundă dintr-o bucată de lemn; ciot. Scândură cu noduri. 6) Tumoare dură. 7) Parte (mai proeminentă) de pe suprafaţa corpului, unde are loc legătura dintre oase. ♢ nodul gâtului (sau gâtlejului) mărul lui Adam. 8) fig. Senzaţie de sufocare pe care o are cineva, când este enervat sau emoţionat. ♢ A se urca un nod în gât a) a se sufoca; b) a fi cuprins de nelinişte; a fi emoţionat. A înghiţi noduri a îndura ceva în tăcere. 9) Parte esenţială a unei probleme, de care depinde soluţionarea acesteia; esenţă; fond; miez. nodul chestiunii. ♢ nod gordian chestiune foarte complicată; problemă aproape insolubilă. A tăia nodul gordian a soluţiona o chestiune complicată printr-o acţiune energică (deseori violentă). 10) Unitate de măsură pentru viteza navelor (egală cu o milă marină pe oră). 11) Punct de importanţă deosebită; centru. ♢ nod strategic centru de rezistenţă. nod vital centru al bulbului rahidian, a cărui lezare antrenează moartea imediată. 12) Parte a unui mecanism în care se unesc două sau mai multe elemente simple. /<lat. nodus

Trimis de siveco, 27.03.2007. Sursa: NODEX



NOD s.n. (mar.) Unitate pentru măsurarea vitezei în marş a navei, egală cu o milă (1852 m) pe oră. [cf. fr. noeud].

Trimis de LauraGellner, 25.11.2006. Sursa: DN



NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei reţele de comunicaţie care poate constitui sursa sau destinaţia semnalelor transmise prin reţea; intersecţie a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)

Trimis de raduborza, 24.01.2008. Sursa: MDN



nod (nóduri), s.n. – 1. Loc de legătură a două fire, a două fîşii de pînză etc. – 2. Legătura dintre ram şi trunchi. – 3. Umflătură, tumoare. – 4. Articulaţie. – 5. Milă marină. – 6. Intrigă, centru de acţiune. – 7. (arg.) Portofel. – Mr., megl. nod. lat. nodus (Puşcariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), cf. it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, port. nó, alb. nue. – Der. noadă, s.f. (coccis), ca neg-neagă, ţol-ţoală, ţep-ţeapă etc., cf. mr. noadă "membru viril" (de la un lat. *noda, după Candrea-Dens., 1236 şi Pascu, I, 128; din lat. nodus încrucişat cu coadă, după Iordan, Dift., 189; din lat. nates "fese, buci", încrucişat cu coda, după Tiktin), ideea unei asocieri cu coadă fiind evidentă, cf. cuvîntul următor; Nodea, s.m. (nume propriu pentru demon), cf. şi alt nume popular al său Codea); nodei, s.n. (înv., articulaţie; rotulă), cu suf. -ei, cf. grindei (din lat. nodellus, după Scriban); nodit, s.n. (Olt., rotulă); nodolan, s.n. (Banat, fluierul piciorului), prin încrucişarea cu şodolan; nodos, adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros), adj. (nodos), cf. it. nodoroso, nodoso; noduleţ, s.m. (mucos, ţîngău); noduţ, s.m. (ghiocel, Galanthus nivalis); înoda, vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl., a se ataşa, a îndrăgi, a lega prietenie; (despre cîini) a se cupla), der. intern sau lat. innodare (Mon. germ. hist., XXXIV), după Candrea-Dens., 1238 şi DAR, din lat. nodare; desnoda, vb. (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a părui).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER