- ţintar
- ŢINTÁR, (1) ţintare, s.n. (2) ţintari, s.m. 1. s.n. Joc de societate la care se foloseşte un carton cu un desen special pe care jucătorii mişcă piese după anumite reguli; moară. 2. s.m. (ornit.) Inăriţă. – Ţintă + suf. -ar.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ŢINTÁR s. moară, (Mold.) car. (Jocul distractív numit ţintar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŢINTÁR s. v. inăriţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţintár (zool.) s. m., pl. ţintáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficţintár (joc) s. n., pl. ţintáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢINTÁR1 ţintare n. Joc de societate în care participanţii mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /ţintă + suf. ţintararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŢINTÁR2 ţintari m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roşu în frunte şi roz pe piept. /ţintă + suf. ţintararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.