ţintát — adj. m., pl. ţintáţi; f. sg. ţintátã, pl. ţintáte … Romanian orthography
ţintelat — ŢINTELÁT, Ă, ţintelaţi, te, adj. (reg.) Ţintat (1). – Din ţintă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢINTELÁT adj. v. ţintat, ţintuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţintelát adj … Dicționar Român
ţintuit — ŢINTUÍT, Ă, ţintuiţi, te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ţinte; (despre încălţăminte) cu ţinte pe talpă. ♦ fig. Nemişcat, înţepenit, pironit (din cauza unei stări sufleteşti sau a unei emoţii puternice). 2. Împodobit cu ţinte, ţintat; p. ext … Dicționar Român
ţintăţel — ŢINTĂŢÉL, ţintăţei, adj. (reg.) Diminutiv al lui ţintat (2). – Ţintat + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţintăţél adj. m., pl. ţintăţéi, art. ţintăţéii … Dicționar Român
stelat — STELÁT, Ă, stelaţi, te, adj. Care are formă de stea, ca o stea; p. ext. care are formă regulată. – Stea + suf. at (după fr. étoilé). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STELÁT adj. v. înstelat, ţintat. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
ţinteş — ŢÍNTEŞ, Ă, ţinteşi, e, adj. (Despre oameni) Care ţinteşte bine, care nimereşte ţinta, care este bun ţintaş; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Ţintă + suf. eş. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ţínteş adj. m., pl. ţínteşi; f … Dicționar Român
ţintă — ŢÍNTĂ, ţinte, s.f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme şi mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapiţeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ţinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3 … Dicționar Român
