iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… … Dicționar Român
potroacă — POTROÁCĂ, potroace, s.f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borş sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial şi adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival şi… … Dicționar Român
buruiană — BURUIÁNĂ, buruieni, s.f. (pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ♢ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [pl. şi: buruiene. – var.: buruián s.n.] – Din bg., scr. burjan.… … Dicționar Român
băşicos — BĂŞICÓS, OÁSĂ, băşicoşi, oase, adj., s.f. 1. adj. Cu băşici (2). 2. s.f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2 3 m, cu frunze compuse, flori galbene şi fructe păstăi (Colutea arborescens). [var.: beşicós, oásă adj., s.f.] –… … Dicționar Român
centaură — CENTÁURĂ s.f. v. ţintaură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
cintaură — cintáură ( re), s.f. – Varietate de albăstriţă (Erythrea centaurium). – var. ţintaură, cintoare. lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce … Dicționar Român
cintoaie — CINTOÁIE s. v. fierea pământului, potroacă, ţintaură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… … Dicționar Român
fiere — FIÉRE s.f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă verzuie, secretat de ficat; bilă1. ♢ expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violenţă). ♦ fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Şi în… … Dicționar Român
