ţintat — ŢINTÁT, Ă, ţintaţi, te, adj. 1. Împodobit cu ţinte (I 1); ţintuit, ţintelat. 2. fig. (reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Ţintă + suf. at. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢINTÁT adj. 1. ţintuit, (reg.) ţintelat … Dicționar Român
ţintilat — ŢINTILÁT, Ă adj. v. ţintelat. Trimis de gall, 21.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
ţintolat — ŢINTOLÁT, Ă adj. v. ţintelat. Trimis de gall, 21.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
ţintuit — ŢINTUÍT, Ă, ţintuiţi, te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ţinte; (despre încălţăminte) cu ţinte pe talpă. ♦ fig. Nemişcat, înţepenit, pironit (din cauza unei stări sufleteşti sau a unei emoţii puternice). 2. Împodobit cu ţinte, ţintat; p. ext … Dicționar Român