ţintelat

ţintelat
ŢINTELÁT, -Ă, ţintelaţi, -te, adj. (reg.) Ţintat (1). – Din ţintă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŢINTELÁT adj. v. ţintat, ţintuit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţintelát adj. m., pl. ţinteláţi; f. sg. ţintelátă, pl. ţinteláte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ţintat — ŢINTÁT, Ă, ţintaţi, te, adj. 1. Împodobit cu ţinte (I 1); ţintuit, ţintelat. 2. fig. (reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Ţintă + suf. at. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢINTÁT adj. 1. ţintuit, (reg.) ţintelat …   Dicționar Român

  • ţintilat — ŢINTILÁT, Ă adj. v. ţintelat. Trimis de gall, 21.10.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • ţintolat — ŢINTOLÁT, Ă adj. v. ţintelat. Trimis de gall, 21.10.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • ţintuit — ŢINTUÍT, Ă, ţintuiţi, te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ţinte; (despre încălţăminte) cu ţinte pe talpă. ♦ fig. Nemişcat, înţepenit, pironit (din cauza unei stări sufleteşti sau a unei emoţii puternice). 2. Împodobit cu ţinte, ţintat; p. ext …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”