ţintăţel

ŢINTĂŢÉL, ţintăţei, adj. (reg.) Diminutiv al lui ţintat (2). – Ţintat + suf. -el.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ţintăţél adj. m., pl. ţintăţéi, art. ţintăţéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic