ţinut

ţinut
ŢINÚT, ţinuturi, s.n. I. Faptul de a ţine. II. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă. 2. Loc, regiune. 3. (înv.) Ţară. – v. ţine.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŢINÚT s. 1. v. loc. 2. v. regiune. 3. regiune, (înv.) latură. (Depresiune într-un ţinut muntos.) 4. parte, regiune. (Vezi cum e şi prin alte ţinuturi.) 5. regiune, zonă, (înv.) oblastie, olat. (În ţinuturile calde.) 6. v. teritoriu. 7. v. meleag.
Trimis de siveco, 24.01.2008. Sursa: Sinonime

ŢINÚT s. v. judeţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţinút s. n., pl. ţinúturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢINÚT ţinuturi n. 1) Teritoriu de mare întindere având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; regiune. 2) Unitate administrativ-teritorială în cadrul unui stat. /v. a ţine
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ţinút — s. n., pl. ţinúturi …   Romanian orthography

  • Administrative divisions of Moldavia — Ţinut (pl. ţinuturi; sometimes translated in English as region[1], district[2] or municipality[3]) were the traditional subdivision of the Principality of Moldavia (1359 1859). Contents 1 Principality of Moldavia (1359 1859) …   Wikipedia

  • regiune — REGIÚNE, regiuni, s.f. 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puţin omogenă, dintr o ţară sau de pe glob, care prezintă caractere comune; ţinut, zonă. 2. Unitate administrativă şi teritorială în România (între 1950 şi 1968) alcătuită din… …   Dicționar Român

  • ţinutal — ŢINUTÁL, Ă, ţinutali, e, adj. (înv.) Privitor la ţinut (II), de ţinut. – Ţinut + suf. al. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢINUTÁL adj. v. judeţean. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ţinutál …   Dicționar Român

  • secret — SECRÉT, Ă, secreţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care este ţinut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidenţial. Tratative secrete. ♢ Asociaţie (sau organizaţie, societate) secretă = organizaţie cu caracter conspirativ, constituită în… …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

  • pionier — PIONIÉR, Ă, pionieri, e, subst. 1. s.m. şi f. (Ieşit din uz) Membru al organizaţiei de masă a elevilor de 7 14 ani, care, avea ca scop educarea comunistă a elevilor. 2. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr un grup (de colonişti sau de… …   Dicționar Român

  • plai — PLAI, plaiuri, s.n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu păşuni. 3. Drum (sau cărare)… …   Dicționar Român

  • şpan — ŞPAN1, şpani, s.m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcţia corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deţinea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) şef administrativ al unui ţinut. 2 …   Dicționar Român

  • ţinutaş — ŢINUTÁŞ, Ă, ţinutaşi, e, s.m. şi f. (înv.) Persoană care locuia într un anumit ţinut (II 1). – Ţinut + suf. aş. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ţinutáş s. m., pl. ţinutáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Di …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”