- ţinutal
- ŢINUTÁL, -Ă, ţinutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ţinut (II), de ţinut. – Ţinut + suf. -al.Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98ŢINUTÁL adj. v. judeţean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeţinutál adj. m., pl. ţinutáli; f. sg. ţinutálă, pl. ţinutáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŢINUTÁL ţinutală (ţinutali, ţinutale) Care ţine de un ţinut; propriu unui ţinut. /ţinut + suf. ţinutalalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.