ţinea

ţinea
ŢINEÁ vb. II. v. ţine.
Trimis de valeriu, 12.11.2007. Sursa: DEX '98

ţineá (-n, -nút), vb.1. A avea ceva în mînă şi a nu lăsa să scape, a menţine, a susţine. – 2. A păzi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a domina. – 6. A ocupa, a fi stăpîn, a stăpîni. – 7. A întreţine. – 8. A avea la dispoziţie, a petrece. – 9. A observa, a respecta. – 10. A îngriji, a administra, a supraveghea. – 11. A trata, a considera. – 12. A costa. – 13. A da, a pronunţa (un discurs). – 14. A reţine; a deţine, a opri. – 15. A urma, a menţine, a continua în aceeaşi direcţie. – 16. A executa, a îndeplini. – 17. A depinde, a atîrna. – 18. A dura, a rămîne. – 19. A încăpea, a intra. – 20. A avea afecţiune, simpatie, a iubi. – 21. A dori, a avea poftă. – 22. (refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (refl.) A sta, a locui. – 24. (refl.) A se susţine, a-şi cîştiga traiul. – 25. (refl.) A se reţine, a se înfrîna, a se domina. – 26. (refl.) A se socoti, a se crede. – 27. (refl.) A stărui, a se încăpăţîna, a insista. – 28. (refl.) A trăi în concubinaj, a fi concubin cu ... – var. ţine. Mr. ţîn, ţînui, ţineare, megl. ţǫn, istr. ţir. lat. tĕnēre (Puşcariu 1733; REW 8646), cf. vegl. tenar, it. tenere, prov., fr., cat. tenie, sp. tener, port. têr. Uz general (ALR, I, 106). Pentru conjug. prez., cf. pune. Der. ţiitor, s.m. (stăpîn, proprietar, senior); atotţiitor, adj. (atotputernic); ţiitoare, s.f. (concubină, amantă, loc de pîndă al vînătorilor); ţiitorie, s.f. (înv., concubinaj); ţiitură, s.f. (înv., stăpînire, dominaţie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); ţinut, s.n. (înv., moşie; provincie, regiune); ţinutal, adj. (înv., provincial); ţinutaş, adj. (înv., provincial); ţinută, s.f. (comportament, maniere), după fr. tenue. Comp. neol., formată după fr.; abţinea, vb.; conţinea, vb.; deţinea, vb.; întreţinea, vb.; menţinea, vb.; obţinea, vb.; reţinea, vb.; susţinea, vb.
Trimis de blaurb, 13.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • TINEA — a Graeco φθίνειν, Graecis communiter σὴς dicitur, ab Hebr. es, vel sas, quod a verbo asas, i. e. consumi et tabescere, etiam βρῶσις dicta occurrit Math. c. 6. v. 19. ubi βρῶσιν non esle erosionem, sed tineae speciem, probari videtur posse ex Esai …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Tinea — ? Tinea …   Википедия

  • tínea — (del lat. «tinĕa») 1 (ant.) f. *Polilla. 2 (ant.) *Carcoma de la madera. * * * tínea. (Del lat. tinĕa). f. ant. polilla (ǁ mariposa nocturna cuya larva destruye la materia en donde anida). || 2. ant …   Enciclopedia Universal

  • tinea — f. parasit. Tiña. Medical Dictionary. 2011. tinea antigua denominación de algunas enfermedades de la piel. Tiña [ICD 10: B35] …   Diccionario médico

  • Tinĕa — Tinĕa, 1) so v.w. Motte 3). Tinea melonella (T. cerella), das Weibchen der Bienenmotte. T turionella, so v.w. Anflugmotte. 2) Schorf, Grind. T. capĭtis, Kopfgrind T. faciēi (T. lactĕa), Milchschorf. T. unguĭum, Nagelgrind. T volatĭca, so v.w.… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • tinea — late 14c., ringworm, from L. tinea a gnawing worm, moth, bookworm; from 1650s as a type of moth …   Etymology dictionary

  • tínea — (Del lat. tinĕa). 1. f. ant. polilla (ǁ mariposa nocturna cuya larva destruye la materia en donde anida). 2. ant. carcoma (ǁ insecto) …   Diccionario de la lengua española

  • Tinea — Tin e*a, n. [L., a worm, a moth.] 1. (Med.) A name applied to various skin diseases, but especially to ringworm. See {Ringworm}, and {Sycosis}. [1913 Webster] 2. (Zo[ o]l.) A genus of small Lepidoptera, including the clothes moths and carpet… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Tinea — Tinea, Dorf auf der Nordküste von Cefalonia …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Tinĕa — Tinĕa, die Motte; Tineïdae (Motten), Familie der Schmetterlinge, s. Motten …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”