- şleau
- ŞLEAU1, şleauri, s.n. Drum de ţară natural, neamenajat, bătătorit de căruţe. ♢ expr. A vorbi (sau a spune) pe şleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [var.: şleah s.n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah.Trimis de LauraGellner, 10.03.2008. Sursa: DEX '98ŞLEAU2, şleauri, s.n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanţuri care se prind de pieptul hamului şi se leagă de crucea căruţei sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ştreang. – Din ucr. šleja.Trimis de LauraGellner, 10.03.2008. Sursa: DEX '98ŞLEAU3, şleauri, s.n. Pădure cu arbori de specii diferite. – cf. germ. S c h l e h e.Trimis de LauraGellner, 10.03.2008. Sursa: DEX '98ŞLEAU s. ştreang, trăgătoare, (reg.) ştric. (şleau la ham.)Trimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: SinonimeŞLEAU s. v. drum, făgaş, itinerar, parcurs, rută, şosea, traiect, traiectorie, traseu, ulm.Trimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: Sinonimeşleau (ulm) s. m., art. şleául; pl. şlei, art. şléiiTrimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficşleau (drum de ţară, ştreang, pădure) s . n., art. şleául; pl. şleáuriTrimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficŞLEAU1 şleauri n. 1) Drum de ţară natural, care uneşte două sau mai multe localităţi. ♢ A vorbi (sau a spune) pe şleau a vorbi (sau a spune) deschis, fără înconjur, verde în ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szla-ch, ucr. šljahTrimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: NODEXŞLEAU2 şleauri n. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanţ), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracţiune animală; postoroncă; ştreang. /<ucr. šleja, pol. szleja, szlaTrimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: NODEXŞLEAU3 şleauri n. Pădure cu copaci de diferite specii. /cf. germ. SchleheTrimis de siveco, 10.03.2008. Sursa: NODEXşleau1, şlei, s.m. (înv.) 1. ulm. 2. copac bun de foc (porumbar, stejar etc.).Trimis de blaurb, 10.03.2008. Sursa: DARşleau2, şleauri, s.m. 1. (înv. şi reg.) drum bătătorit, neamenajat (de mare circulaţie); itinerar, traseu; (în expr.) a da pe şleau = a aduce pe calea cea bună. 2. (reg.; în forma: şleah) şosea. 3. (pop.) făgaş lăsat (pe drum) de roţile unui vehicul; (în expr.) a merge pe şleau = a reuşi; a avea spor; a merge şleau = a se desfăşura în mod curgător. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. şi fam.; în loc adv.) pe şleau = de-a dreptul fără înconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vântului; spulberiş. 9. (reg.; în forma: şleu) loc plan pe vârful unui munte; coamă de munte sau de deal.Trimis de blaurb, 10.03.2008. Sursa: DARşleau3, şleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanţuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruţei de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruţa cu hulube.Trimis de blaurb, 10.03.2008. Sursa: DARşleau4, şleauri, s.n. (reg.) 1. (în sintagmă) pădure de şleau = pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 2. (cu sens colectiv; în sintagmă) lemn de şleau = lemn de foc provenit dintr-o pădure de şleau (v.).Trimis de blaurb, 10.03.2008. Sursa: DARşleau5 s.n. (reg.) noroi foarte apos.Trimis de blaurb, 10.03.2008. Sursa: DARşleáu (-uri), s.n. – 1. Urmă, dîră lăsată de roţi pe sol. – 2. Drum natural, nepregătit, indicat numai de urmele lăsate de vehicule. – 3. Drum, rută. – Pe şleau, fără înconjur. – var. Mold. şeah, înv. şleav. pol. szlach, sznak, rut. šljak (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 390).Trimis de blaurb, 23.12.2008. Sursa: DERşleáu (-uri), s.n. – Trăgătoare, ştreang tras de cai. – var. şleah. pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo "laţ" (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puţin probabilă.Trimis de blaurb, 23.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
