rută

RÚTĂ¹, rute, s.f. Drum urmat de un vehicul; linie străbătută de o cale de comunicaţie între două localităţi; traseu. – Din fr. route.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



RÚTĂ², rute, s.f. (bot.) Virnanţ. – Din lat. ruta.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



RÚTĂ s. drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrut, (înv., prin Mold.) şleau, (livr.) relaţie. (rută urmată de un vehicul.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



RÚTĂ s. (bot.) 1. (Ruta graveolens) virnanţ. 2. (Thalictrum flavum) rutişor galben.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



rútă (drum, plantă) s. f., pl. rúte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



rúta-sălbátică s. f., art. rúta-sălbátică

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÚT//Ă¹ rutăe f. Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu. /<fr. route, germ. Rutte

Trimis de siveco, 21.08.2007. Sursa: NODEX



RÚT//Ă² rutăe f. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu tulpina ramificată, cu frunze mici, înguste, şi cu flori galbene dispuse în inflorescenţă. /<lat. ruta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RÚTĂ², rúte, s.f. (bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, împrumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuvânt tradiţional şi, prob., nici sl. sau magh.)

Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER



RÚTĂ s.f. Drum, traseu. ♦ Via, direcţie. [< fr. route].

Trimis de LauraGellner, 27.08.2005. Sursa: DN



RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ♢ direcţie. (< fr. route)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



rútă (rúte), s.f. – Virnanţ (Ruta graveolens). lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moştenit, în ciuda părerii lui Puşcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutişor, s.m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER