postoroncă

postoroncă
POSTORÓNCĂ, postoronci, s.f. (reg.) 1. Funie, lanţ sau curea legate de crucea căruţei şi de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanţ care leagă leuca de carâmb. 2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spânzurătoare. – Din ucr. poštoronok.
Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

POSTORÓNCĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

postoróncă s. f., g.-d. art. postoróncii; pl. postorónci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POSTORÓN//CĂ postoroncăci f. 1) Parte a hamului constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanţ), care se prinde la orcicul unui vehicul cu tracţiune animală; şleau. 2) fig. Persoană fără caracter de care se folosesc alţii. /<ucr. postoronok
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • lichea — LICHEÁ, lichele, s.f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke neruşinare . Trimis de LauraGellner, 22.11.2007. Sursa: DEX 98  LICHEÁ s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi… …   Dicționar Român

  • rấncă — rîncă s.f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj (gânj). sl. rąka mînă (Cihac, II, 278). cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiţă, s.f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – cf. răcodelie, rucaviţă. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

  • trăgătoare — TRĂGĂTOÁRE s. 1. şleau, ştreang, (reg.) ştric. (trăgătoare la ham.) 2. (reg.) căţel, slugă. (trăgătoare pentru cizme.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  TRĂGĂTOÁRE s. v. cobilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • şleau — ŞLEAU1, şleauri, s.n. Drum de ţară natural, neamenajat, bătătorit de căruţe. ♢ expr. A vorbi (sau a spune) pe şleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [var.: şleah s.n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah. Trimis de… …   Dicționar Român

  • ştreang — ŞTREÁNG, ştreanguri, s.n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦ spec. Funie cu care sunt spânzuraţi cei osândiţi la moarte; p. restr. laţul acestei frânghii. ♢ expr. A şi pune ştreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ştreangul de gât = a constrânge… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”