parcurs

parcurs
PARCÚRS, parcursuri, s.n. Faptul de a parcurge o distanţă, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ♢ loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ♢ loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul, în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PARCÚRS s. drum, itinerar, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marşrut, (înv., în Mold.) şleau. (parcurs urmat de un vehicul.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PARCÚRS parcursuri n. 1) v. A PARCURGE. 2) Cale care trebuie străbătută pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ♢ Pe (tot) parcurs(ul) în (tot) timpul cât a durat ceva. /<fr. parcours
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PARCÚRS s.n. Drum (de) străbătut; traiect; traseu. ♢ Pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp, în această perioadă. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreţ în competiţie. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. [< fr. parcours].
Trimis de LauraGellner, 12.07.2005. Sursa: DN

PARCÚRS s. n. 1. drum (de) străbătut; traiect; traseu. o pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un călăreţ în competiţie. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. (< fr. parcours)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • parcúrs — s. n., pl. parcúrsuri …   Romanian orthography

  • cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… …   Dicționar Român

  • traiectorie — TRAIECTÓRIE, traiectorii, s.f. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • marşrut — MARŞRÚT, marşrute, s.n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei maşini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă şi nu ia vagoane din vreo staţie de pe itinerar. 3. (tehn.)… …   Dicționar Român

  • traseu — TRASÉU, trasee, s.n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o fiinţă; rută. ♦ Linie, direcţie pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să l străbată concurenţii la o probă sportivă. ♦… …   Dicționar Român

  • parcurge — PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanţă (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ spec. A citi… …   Dicționar Român

  • slalom — SLÁLOM, slalomuri, s.n.. Coborâre pe schiuri într o succesiune de viraje. ♦ Probă din schiul alpin care constă în coborârea în două manşe a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porţi). ♢ Slalom nautic = ramură din… …   Dicționar Român

  • traiect — TRAIÉCT, traiecte, s.n. Distanţă între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie. Trimis de… …   Dicționar Român

  • viteză — VITÉZĂ, viteze, s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuţeală, repeziciune. ♢ loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ♢ expr. Dă i viteză = porneşte în grabă! mergi repede! (fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să şi… …   Dicționar Român

  • bordee — bordée s. f., art. bordéea Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BORDÉE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o navă. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o dată artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”