- traseu
- TRASÉU, trasee, s.n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o fiinţă; rută. ♦ Linie, direcţie pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să-l străbată concurenţii la o probă sportivă. ♦ Drum parcurs în spaţiul de un corp în mişcare; traiectorie. – Din fr. tracé.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TRASÉU s. 1. v. rută. 2. v. linie. 3. v. traiectorie.Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Sinonimetraséu s. n., art. traséul; pl. traséeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRASÉ//U traseue n. 1) Direcţie urmată de o cale de comunicaţie (şosea, canal, cale ferată etc.). 2) Cale prestabilită, urmată cu o anumită regularitate de un vehicul sau de o fiinţă; rută; itinerar; drum. 3) Drum în spaţiu parcurs de un corp în mişcare; traiectorie. traseu stelar. traseuul unui proiectil. /<fr. tracéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRASÉU s.n. Drum parcurs de un vehicul; linia, axa unui drum, a unui canal, a unei căi ferate etc. [pl. -ee, -euri. / < fr. tracé].Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DNTRASÉU s. n. 1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei căi ferate etc. ♢ distanţă marcată care trebuie străbătută de concurenţi într-o probă sportivă. ♢ traiectorie. 2. proiecţie pe un plan a axei principale a unei lucrări tehnice. (< fr. tracé)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.