- circuit
- CIRCUÍT, circuite, s.n. 1. Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. ♢ (electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit prefabricat în care conductoarele de legătură şi unele componente sunt realizate sub formă de benzi înguste sau suprafeţe conductoare pe un suport izolant; (impr.) cablaj imprimat. ♦ Sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale. 2. Mişcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producţiei şi a circulaţiei (de la forma bănească la forma productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească). ♦ Mişcare a mărfurilor. ♦ Proces de transformare şi de prelucrare a materiei prime în produse finite. 3. Distanţă de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puţin circular, stabilit dinainte, pentru o probă sportivă; drum, distanţă parcursă de cineva sau de ceva (pe un itinerar prestabilit şi cu întoarcerea la punctul de plecare). ♢ Circuitul apei în natură = proces complex prin care apa trece succesiv prin stadiile de evaporaţie, de nori, de precipitaţii, de formare a apelor de suprafaţă şi subterane. – Din fr. circuit, lat. circuitus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98circuít s. n., pl. circuíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIRCUÍT circuite n. 1) Mişcare pe un cerc închis cu revenire la punctul iniţial ♢ circuitul capitalului mişcare a capitalului industrial în sfera producţiei (bani-marfă-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circulă ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ♢ circuitul apei în natură proces continuu de circulaţie a apei în diferitele ei stări. circuit electric ansamblu de fire, bune conducătoare de electricitate, care constituie un traseu închis pentru circulaţia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCIRCUÍT s.n. 1. Mişcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească. 4. Transformarea şi prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiţie. [pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].Trimis de LauraGellner, 25.03.2006. Sursa: DNCIRCUÍT s. n. 1. mişcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ♢ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească. 4. transformarea şi prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiţie sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.