- parcă
- PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcţii negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoşti? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncţie) Ca şi cum, ca şi când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca şi cum ar fi, ca şi când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÁRCĂ2, parce, s.f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinităţi ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98párcă adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpárcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÁRCĂ1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranţă, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. parcă l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziţii valoare interogativă afirmativă) Oare. parcă nu ţi-am spus despre aceasta? /a părea + căTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÁRCĂ2 conj. (exprimă un raport modal) Ca şi cum; ca şi când. Strigă parcă era în foc. /a părea + căTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÁR//CĂ3 parcăce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinităţi, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viaţa omului. /<lat. parca, fr. parqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.