- traiectorie
- TRAIECTÓRIE, traiectorii, s.f. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRAIECTÓRIE s. 1. v. rută. 2. traiect, traseu. (traiectorie parcursă de un proiectil.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetraiectórie s. f. (sil. -ri-e), art. traiectória (sil. -ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (sil. -ri-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRAIECTÓRI//E traiectoriei f. 1) Drum în spaţiu parcurs de un corp în mişcare; traseu. 2) Reprezentare grafică a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spaţiu de un corp în mişcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ♢ drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; traiect, parcurs. ♢ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.