şleathă

şleáthă (-te), s.f. – 1. Nobilime poloneză. – 2. Ceată, camarilă, grup. pol. szlactha, din v. germ. slahta › germ. Geschlecht, cf. it. schiatta (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 398). – Der. şleathici, s.m. (aristocrat polonez), din pol. szlachcic, înv.; şlethicie, s.f. (înv., nobleţe).

Trimis de blaurb, 23.12.2008. Sursa: DER